Atractii

Cât despre ceea ce ne oferă natura cu atâta generozitate şi despre ceea ce ne-a construit istoria... nu putem decât să ne lăsăm inspiraţi de către cei care au bătut aceste meleaguri şi şi-au lăsat impresiile înscrise, astfel încât noi să te putem îndruma să descoperi la rândul tău minunăţiile zonei!

Comuna Beliş se remarcă prin prezenţa habitatului de altitudine cuprins între 1000 şi 1300 metri altitudine şi prin existenţa lacului de acumulare Fântânele-Beliş, cu un baraj hidrografic impresionant, dar şi prin deschiderea spre partea montană a Ardealului - Masivul Vlădeasa din Munţii Apuseni.

1. Lacul Fântânele

Mărginit la nord-vest de Masivul Vlădeasa, care domină cu creasta sa pronunţată (1836m) întreaga regiune, la sud-vest de Munţii Bihor - cei mai spectaculoşi prin varietatea fenomenelor carstice prezente (unde regăsim, printre altele, izbucurile,ponoarele, peşterile şi avenele), la est de Munţii Gilăului -  situaţi între izvorul Crişului Repede şi valea Arieşului, iar la sud de Muntele Mare - un uriaş bloc de granit şi totodată cel mai vechi masiv din Apuseni (1826 m), Lacul Fântânele este, cu siguranţă, unul din cele mai spectaculoase destinaţii din Carpaţii Occidentali.

Lacul, proiectat pe cursul superior al Someşului Cald în perioada 1970-1974, a obligat oamenii comunei Belişului vechi să se strămute pe actuala localizare a satului. Cătune precum Milioan, Pleş, Dădeşti, Bolojeşti sau Giurcuta de Jos fac parte acum din trecut şi doar în verile secetoase, când apa lacului scade foarte mult, se pot vedea ruinele caselor abandonate de moţi, evidenţiindu-se ruinele fostei biserici din Beliş, care au devenit reper istoric şi, bineînţeles, turistic

În funcţie de sezon, pe lac se pot practica sporturi nautice si activităţi de agrement.

Lacul se află la câţiva paşi de pensiune, aşadar, o plimbare "la pas"nu va face altceva decât să vă deschidă apetitul pentru următoarele aventuri, fie ele turistice, fie culinare.

2. Beliş - satul de sub ape

Nu există documente care să ateste originile comunei Beliş, însă aceasta a fost menţionată pentru prima dată în documentele oficiale în anul 1737.

Istoria satului înghiţit de ape începe în secolul XIV, când s-a construit biserica şi sfârşeşte în anii '60, când conducerea ţării a decis construirea unui baraj care urma să acopere satul cu 60 de metri de apă. Biserica satului era vizibilă de orinde te uitai, fiind construită pe o măgură, iar casele locuitorilor moţi erau construite în jurul acesteia.

Astăzi, după atâtea secole de la construirea ei, în perioadele de secetă, când apele lacului care au acoperit-o scad, se ivesc turlele bisericii care rezistă, ca prin minune. A fost singura construcţie care nu a fost mutată, lăcaş de cult încărcat de istorie. Când au fost nevoiţi să plece, moţii au smuls icoanele, altarul şi ferestrele şi au luat cu ei tot ce se putea lua dinăuntru, în speranţa păstrării măcar a valorilor spirituale. Casele oamenilor, însă, nu au rezistat apelor.

Scafandrii spun că lacul este atât de întunecat, încât, chiar şi în zilele senine, nu poţi vedea mai mult de trei metri în jur, iar când apele ajung la buza malului, până la vârful bisericii trebuie să cobori 15 metri.

3. Cascada Răchiţele (Vălul Miresei)

Aflată la aproximativ 40km de Beliş,Cascada "Vălul Miresei", o cascadă în trei trepte (5m, 8m si 34m), este reprezentativă pentru Munţii Apuseni. Aşezată la graniţa cu parcul natural Munţii Apuseni, oferă privelişti extraordinare atât vara cât şi iarna. Având aproximativ 50m înălţime, cascada are o poveste emoţionantă - legenda spune că o mireasă a căzut de pe stânci chiar în ziua nunţii sale, iar voalul i-a rămas agăţat. Nuntaşii au plâns-o pe mireasă, iar din lacrimile lor s-a format cascada.

Lăsând legenda în urmă, vă spunem că, dacă sunteţi pasionaţi de căţărare, pe timp de iarnă peretele stâncos îngheață, fiind un excelent loc de escaladă pe gheață. De altfel, la începutul fiecărui an, aici se desfăşoară competiţia Cupa Răchiţele – Campionat Naţional de Escaladă pe Gheaţă.

În drum spre cascadă pot fi vizitate Bisericile monument istoric din satele Ciuleni şi Margău.

Traseul poate fi parcurs cu maşina pe drumuri naţionale şi judeţene: Beliş - Călăţele - Margău - Scrind Frăsinet - Răchiţele (http://www.jeka.ro/Distanta-Belis%20cluj_Cascada%20rachitele.aspx)

Starea drumurilor, eventual alte trasee disponibile se pot verifica în timp real pe www.trafficguide.ro sau pe www.cnadnr.ro

Timp estimat: 40 km - 50 min.

4. Rezervaţia naturală Cetăţile Ponorului

Situat pe platoul carstic Padiș (Munții Bihorului) la capătul din aval al Văii Cetăților, la 950 m altitudine, complexul carstic de la Cetățile Ponorului este numit şi Everestul speologiei româneşti, fiind menționat pentru prima data în 1886 de către Nagy Sandor. Zona este cercetată începând cu anul 1929 (R. Jeannel și Emil Racoviță), apoi este explorată de mai multe echipe de speologie - Cluj, Braşov, mai apoi chiar de către o echipă de speologi francezi.

Aflate în partea de nord a Muntilor Bihor, la circa 10-15 km de comuna Pietroasa, zona Padiş. Cetăţile Ponorului au fost declarate rezervaţie naturală încă din 1952. Zona Padişului este constituită din bazinul Cetăţile Ponorului cu o suprafaţă de 36 km pătraţi (incluzând Cheile Galbenei şi Poiana Florilor) la sud-vest şi Cheile Someşului Cald – Poiana Vărăsoaia – Poiana Căciulata la nord.

Cetăţile Ponorului îşi iau numele de la ceea ce s-ar putea considera ca fiind sectorul de suprafaţă al unui  fenomen carstic interesant, care a format 3 cercuri (doline) mari din stânci aşezate într-o depresiune împădurită de 300 m adâncime şi mai mult de 1 km în diametru la nivelul cel mai înalt.

Traseul poate fi parcurs cu maşina pe drumuri naţionale şi judeţene: Beliş - Ciurtuci - Poiana Horea - Padiş - Cetăţile Ponorului (http://www.jeka.ro/Distanta-Belis%20cluj_Cetatile%20ponorului.aspx)

Starea drumurilor, eventual alte trasee disponibile se pot verifica în timp real pe www.trafficguide.ro sau pe www.cnadnr.ro

Timp estimat: 60 km - 1h 50min.

Traseu montan cu marcaje turistice.

5. Peştera Piatra Ponorului

Monument al naturii cunoscut și sub denumirea de Peștera Piatra Altarului, aflată pe teritoriul administrativ al comunei Margău, peștera se află în versantul drept al Văii Ponorului,  desfășurându-se pe patru nivele (un nivel activ, unul semiactiv și două nivele fosile), cu mai multe galerii ce prezintă o varietate de forme concreționare (speleoteme calcitice) și scurgeri parietale, astfel: Galeria „Palatul”, o încăpere înaltă de forma unei catedrale gotice unde sunt întâlnite scurgeri parietale de calcit și domuri înalte; Galeria „Paradisul”, cu un pârâu și formațiuni constituite din coloane tip palmier, draperii, coralite, perle, discuri, macrocristalele de calcit, buzdugani, stalagmite; Galeria „Geoda” şi Galeria „Altarul” sau „Cimitirul Urșilor”, unde, în stratele de calcit, sunt semnalate depozite formate din resturi fosile de cranii de urs (sursa: enciclopediaromaniei.ro).

Regimul de vizitare a peşterii este destul de restrictiv, aria fiind inclusă în categoria A - peşteri cu valoare excepţională în patrimoniul speologic naţional şi internaţional - aşadar, înainte de a porni la drum, apelează la gazde pentru mai multe detalii.

Traseul poate fi parcurs cu maşina pe drumuri naţionale şi judeţene: Beliş - Călăţele - Ciuleni - Margău - Valea Ponorului (http://www.jeka.ro/Distanta-Belis%20cluj_Pestera%20piatra%20ponorului.aspx)

Starea drumurilor, eventual alte trasee disponibile se pot verifica în timp real pe www.trafficguide.ro sau pe www.cnadnr.ro

Timp estimat: 25 km - 45min.

6. Masivul şi Vf. Vlădeasa - 1836 m

Masivul Vlădeasa, parte a Carpaţilor Occidentali,se extinde către nord până la râul Crișul Repede. La sud sunt despărțiți de Munții Bihor de o limită formată de Crișul Pietros – Pârâul Boga – Șaua Cuciulat – Valea Răchițele. Spre vest limita către Munții Pădurea Craiului este Valea Iadei, iar spre est sunt mărginiți de culmile situate la est de Valea Săcuieului și Valea Hențului (sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Masivul_Vl%C4%83deasa).

Vârful Vlădeasa, cel mai înalt pisc al masivului - 1836 m - şi al doilea ca înălţime în Carpaţii Occidentali (după Vârful Bihor - 1849 m), oferă privelişti care îţi taie răsuflarea! Recomandăm o ieşire în zilele senine, când, de pe vârf, se pot vedea clar Cheile Turzii, Vârful Bihorului, depresiunea Transilvaniei şi grupele nordice ale Carpaţilor Orientali.

În apropiere se regăsesc Pietrele Albe şi Lacul de acumulare Drăgan.

Traseul poate fi parcurs cu maşina pe drumuri naţionale, judeţene şi comunale - TRANSVLĂDEASA: Beliş - Călăţele - Ciuleni - lacul Serind Frăsinet - Vlădeasa (http://www.jeka.ro/Distanta-Belis%20cluj_Varful%20vladeasa.aspx)

Starea drumurilor, eventual alte trasee disponibile se pot verifica în timp real pe www.trafficguide.ro sau pe www.cnadnr.ro

Timp estimat: 50 km - 1 h 30min.

Traseu montan cu marcaje turistice.

7. Pietrele Albe

Pietrele Albe reprezintă un abrupt calcaros, în sudul Vârfului Vlădeasa, pe care se regăseşte cascada Vălul Miresei.Situate la limita nordică a Parcului Natural Apuseni, la 45 min. de Vârful Vlădeasa, Pietrele Albe au fost declarate rezervaţie naturală datorită florei pe care o oferă, ocrotită prin lege.

Stâncile ascund formaţiuni spectaculoase şi dăruiesc privelişti minunate, ca urmare şi posibilitatea practicării speologiei, zborului cu parapanta sau escaladei sportive.

Traseul poate fi parcurs cu maşina pe drumuri naţionale, judeţene şi comunale - TRANSVLĂDEASA: Beliş - Călăţele - Ciuleni - lacul Serind Frăsinet - Vlădeasa / Pietrele Albe (http://www.jeka.ro/Distanta-Belis%20cluj_Pietrele%20albe.aspx)

Starea drumurilor, eventual alte trasee disponibile se pot verifica în timp real pe www.trafficguide.ro sau pe www.cnadnr.ro

Timp estimat: 50 km - 1 h 30min.

Traseu montan cu marcaje turistice / ciclism / schi.

8. Cheile Văii Stanciului

Cel mai important afluent de pe cursul superior al pârâului Henţ (Răchiţele), Valea Stanciului (Valea Seacă în amonte) îşi are izvorul la altitudinea de 1400 m.

Cascada Vălul Miresei, Izbucurile de la Drum şi carstul din peşterile aflate în apropierea acestei văi, cea mai importantă fiind Peştera Vârfuraşul, sunt fenomene care dau Văii nota de unicitate. Pereţii care străjuiesc valea şi formează cheile oferă numeroase trasee de escalada şi dry-tooling.

Traseul poate fi parcurs cu maşina pe drumuri naţionale, judeţene şi comunale: Beliş - Bălceşti - Răchiţele - Valea Stanciului (http://www.jeka.ro/Distanta-Belis%20cluj_Cheile%20stanciului.aspx)

Starea drumurilor, eventual alte trasee disponibile se pot verifica în timp real pe www.trafficguide.ro sau pe www.cnadnr.ro

Timp estimat: 22 km - 45min.

Traseu montan cu marcaje turistice.

9. Vârful Lespezi şi Peştera Lespezi

Situat în partea stângă a Văii Stanciului, Vârful Lespezi, cu o înălţime de aproximativ 1340 m, este străjuit în partea sud-vestică de un abrupt care ajunge la o înălţime de peste 100 m, acestapurtând denumirea de Piatra Lespezilor.

Important punct pentru admirarea priveliştilor, principalul obiectiv care se observă fiind Cascada Vălul Miresei, Vârful Lespezi lasă să se observe în partea stângă a acesteia câteva grote de pe Traseul Grotelor (Peştera Suşman, Jgheabul Peşterii), apoi Vârful Piatra Arsă, Falezele de Granit şi Creasta Vlădesei. Peştera Mare a Lespezilor, lungă de peste 3 km şiPeştera Mică a Lespezilor, lungă de câteva sute de metri, pot fi vizitate doar cu ajutorul unui ghid autorizat.

Traseul poate fi parcurs cu maşina pe drumuri naţionale, judeţene şi comunale: Beliş - Bălceşti - Răchiţele - Valea Stanciului - Vârful Lespezi (http://www.jeka.ro/Distanta-Belis%20cluj_Cheile%20stanciului.aspx)

Starea drumurilor, eventual alte trasee disponibile se pot verifica în timp real pe www.trafficguide.ro sau pe www.cnadnr.ro

Timp estimat: 22 km - 45min.

Traseu montan cu marcaje turistice.

10. Arborii de Sequoia

Arborii de Secqouia de la Săcuieu - Munţii Vlădeasa, impresionează prin înălţimi de aproximativ 35 metri, un diametru pe care abia îl pot cuprinde cinci persoane şi o vechime de aproximativ un secol. Contrar opiniei multora care au vizitat zona şi au crezut că numele satului se leagă de denumirea arborilor, "numele de Săcuieu vine de la un lac sărat care a secat”, (Gheorghe Potra, profesorul de geografie de la şcoala din sat). Se spune că  baronul Gal a dus sămânţa copacului din America, ascunsă într-un baston.

Alături de cei doi arbori gemeni, se află alte câteva specii rare: pinul negru şi zada (coniferul cu frunze căzătoare, cunoscut şi sub numele de Larice).

Traseul poate fi parcurs cu maşina pe drumuri naţionale, judeţene şi comunale: Beliş - Călăţele - Calata - Sâncraiu - Săcuieu - spre Dealul Domnului(http://www.jeka.ro/Distanta-Belis%20cluj_Sacuieu.aspx)

Starea drumurilor, eventual alte trasee disponibile se pot verifica în timp real pe www.trafficguide.ro sau pe www.cnadnr.ro

Timp estimat: 30 km - 45min.

Traseu montan cu marcaje turistice.

11. Cheile Galbenei şi Izbucul Galbenei

Valea Galbenei este o arie protejată de interes național (rezervație naturală de tip mixt), situată în județul Bihor. Rezervația naturală aflată în Munții Bihorului, în zona turistică a Padișului, inclusă în Parcul Natural Apuseni, are o suprafață de 70,50 ha, și reprezintă aria bazinului Padiș și culoarul de trecere a râului Galbena, care, în parcurgerea porțiunii din amonte, formează chei (Cheile Galbenei, Cheile Jgheabului) și cascade.(http://ro.wikipedia.org/wiki/Valea_Galbenei)

Cea mai atractivăzonă este cea dintre Izbucul Galbenei şi confluenţa cu Valea Luncşoara, un canion îngust, mărginit de pereţi verticali de peste 100 metri, care se termină printr-o cascadă-evantai înaltă de 7 metri, la baza căreia se găseşte un lac.Deasupra peretului stâncos există două puncte de belvedere suspendate la 200 metri deasupra firului văii, oferind privelişti inedite asupra canionului şi asupra peretelui de vizavi,înalt de peste 300 metri.

Înguste, mărginite de pereţi verticali şi pante abrupte, Cheile au trasee amenajate cu cabluri de oţel şi lanţuri de sprijin, însă, fiind foarte greu de străbătut, se recomandă să nu pargurgeţi traseul pe vreme rea sau în perioadele cu viituri.

Traseul poate fi parcurs cu maşina pe drumuri naţionale, judeţene şi comunale:Beliş - Camping Ciurtuci - Poiana Horea - Pasul Ursoaia - Mătişeşti-Horea - Albac - Deve - Scărişoara - Izvoarele - Gârda de Sus - Arieşeni  - Islaz - Bubeşti - Cheile Galbenei

Starea drumurilor, eventual alte trasee disponibile se pot verifica în timp real pe www.trafficguide.ro sau pe www.cnadnr.ro

Timp estimat: 93 km - 2 h.

Traseu montan cu marcaje turistice.

12. Poiana Horea - Bradul lui Horea din pădurea Scoruşet

Încărcat de istorie, mituri și legende, satul își ia numele de la un simbol al luptei pentru libertate a moților: Horea. Tipic satelor din Munţii Apuseni, Poiana Horii se întinde pe culmi, de-a lungul văilor Belișului și Apa Caldă, pe o distanță de vreo 7 km. Printre spectaculoasele peisaje şi în liniştea specifică satelor de munte, te îndemnăm să cauţi şi bradul lui Horea - Pădurea Scoruşet, care stă dovadă a istoriei şi a existenţei umane în zonă.

Traseul poate fi parcurs cu maşina pe drumuri naţionale, judeţene şi comunale:Beliş - Camping Ciurtuci - Poiana Horea

Starea drumurilor, eventual alte trasee disponibile se pot verifica în timp real pe www.trafficguide.ro sau pe www.cnadnr.ro

Timp estimat: 45 km - 1 h 20 min.

13. Poiana Florilor

Situată pe versantul ce coboară de sub abruptul Pietrei Galbenei până în Valea Galbenei, Poiana Florilor este constituită dintr-un grup de poieni ca nişte insule în pădurea de fag.

În lunile de vară, când sute de specii de flori inundă parcă pantele însorite, colorându-le viu, Poiana Florilor este un adevărat paradis.

14. Peştera Cetăţile Rădesei - Cheile şi Valea Someşului Cald

Cetăţile Rădesei se află la punctul de pornire a Someşului Cald. Peştera se află într-un stadiu avansat de evoluţie, având un portal înalt de peste 15 m şi lat de 7 m, de forma ogivală, în care intră pârâul Rădeasa.

Galeria - untunel lung de 212 m, cu săli de mari dimensiuni şi hornuri ce răzbat în tavanul peşterii până la suprafaţă, lasând să pătrundă în peşteră lumina, se continuă, în aval, cu un canion foarte îngust, lung de circa 50 m.

Peştera poate fi vizitată datorită amenajărilor efectuate (scări de lemn şi podeţe), având un grad de dificultate mediu, dar nu este recomandată pe timp ploios. De asemenea, vă sfătuim să folosiţi surse proprii de iluminat (lanterne, frontale etc.)

Ieşirea din peşteră şi din canionul Rădesei se face în Poiana Rădesei, înconjurată de stânci cu vegetaţie şi pante abrupte, unde pârâul Rădeasa se uneşte cu Pârâul Feredeului, dând naştere Someşului Cald. Cheile şi Valea Someşului Cald oferă privelişti impresionante.

Vă îndemnăm să vizitaţi şi canionul Moloh, Peştera Uscată, Peştera Honu, Peştera Tunelul Mic, precum şi "zidul" de calcar de 110 m al Cuciulăţii peste care se zăreşte creasta ce leagă culmile Piatra Arsă, Piatra Grăitoare, Vârful Briţei şi Piatra Tâlharului, continuând spre Vlădeasa.

Traseul poate fi parcurs cu maşina pe drumuri naţionale, judeţene şi comunale:Beliş - Bălceşti - Dealu Boţii - Doda Pilii - Padiş

Starea drumurilor, eventual alte trasee disponibile se pot verifica în timp real pe www.trafficguide.ro sau pe www.cnadnr.ro

Timp estimat: 50 km - 1 h 15 min.

15. Peştera Urşilor

Descoperită la 17 septembrie 1975, în urma unei dinamitări în cariera de marmură de la Chişcău, peştera a fost prima oară explorată de către artificierul miner Curta Traian. Mai târziu, o parte a peşterii a fost amenajată şi electrificată, fiind deschisă turiştilor la 14 iulie 1980.

Peştera Urşilor nu primează prin dimensiuni, ci prin fantastica aglomerare de formaţiuni speologice, fiind un unicat în rândul peşterilor amenajate pentru turism, aici regăsindu-se un mare număr de resturi fosile ale ursului de cavernă (Ursus spelaeus) dispărut de aproximativ 15.000 de ani.

Lungimea totală este de peste 1.500 m, din care nivelul inferior are o lungime de aproximativ 700 m şi este închis turiştilor, fiind rezervaţie ştiinţifică (sector de Clasa A).

Partea superioară este amenajată cu trotuare, balustradă, pe o lungime totală de 847 m şi se compune la rându-i din trei galerii, în ordinea vizitării: Galeria "Urşilor"Galeria "Emil Racoviţă" şi Galeria "Lumânărilor". Prima galerie este puţin mai săracă în formaţiuni, bogată în schimb în resturi scheletice ale ursului de cavernă, adevăratele frumuseţi fiind concentrate în celelalte două galerii. Ieşirea se face printr-o fantastică galerie ornată cu stalagmite în formă de lumânări, ultima sală fiind simbolic denumită "Sfatul Bătrânilor".

Traseul poate fi parcurs cu maşina pe drumuri naţionale, judeţene şi comunale: Beliş - Bălceşti - Dealu Boţii - Doda Pilii - Padiş

Starea drumurilor, eventual alte trasee disponibile se pot verifica în timp real pe www.trafficguide.ro sau pe www.cnadnr.ro

Timp estimat: 160 km - 2 h 30 min.

16. Peştera Zmeilor

Peştera Zmeilor, aflată în vecinătatea comunei Sălciua - judeţul Alba - este situată la 1.100 m altitudine, are 125 m lungime şi încă 25-30 m de galerii secundare. Peştera este importantă pentru urmele de veche locuire descoperite aici şi pentru turismul montan, aflându-seîntr-un loc de belvedere, de unde se deschide o privelişte spectaculoasă spre valea Arieşului.

Traseul poate fi parcurs cu maşina pe drumuri judeţene şi comunale:Beliş - Râşca - Mănăstireni - Căpuşu Mare - Gilău - Luna de Sus - Vlaha - Săvădisla - Săcel - Băişoara - Buru - Poşaga de Jos - Sălciua de Jos

Starea drumurilor, eventual alte trasee disponibile se pot verifica în timp real pe www.trafficguide.ro sau pe www.cnadnr.ro

Timp estimat: 110 km - 1 h 50 min.

17. Peştera Humpleului

Peştera Humpleu sau Peştera Mare din Valea Firei se află în Dealul Humpleu în versantul drept a Văii Firei, pe suprafaţa comunei Margău. Peştera are valoare excepţională prin interesul ştiinţific şi unicitatea resurselor, fiind reprezentativă pentru patrimoniul speologic naţional şi internaţional şi are importanţă naţională care se distinge prin mărime, numărându-se printre primele 5 mari pesteri din ţară, cu galerii ce însumeaza peste 40 km.

Galeriile sale au dimensiuni de-a dreptul impresionante: Ondine, Sala de Dans, Buzunar, Suspendata, Club, Dan Coman, Minunilor, Gabor Halasi, Charonte, Grenoble, Sălile "A", Sala Bivuacului, Înalta, Pagodelor, Helictitelor, 89", Amfiteatru, Bingo, Sala cu Ferestre, Sala Finală şi Sala Giganţilor, care are o lungime de 750m, lăţime 111 m şi înălţime de 35 m - cea mai mare din ţara noastră, a doua ca mărime din Europa şi a patra din lume. Se întâlnesc formaţiuni concreţionare de peşteră, cele mai frumoase găsindu-se în Sala Comorilor. Geoda din zona de intrare conţine cristale de calcit de dimensiuni impresionante.

Peştera se poate parcurge pe o prima porţiune fără mari dificultăţi, dar intrarea în peşteră se poate face doar cu acordul unui reprezentant al Parcului Natural Apuseni şi sub supravegherea unor speologi experimentaţi.

Peştera Humpleu va deveni cel mai probabil în curând cea mai întinsă cavitate din ţară, depăşind cunoscuta Peştera a Vântului. Se aproximează că peştera Humpleu are un potenţial de dezvoltare al galeriilor de peste 100 km lungime. În amonte, pe Valea Firei, se află alte mici cavităţi, parţial explorate: Peştera cu Montmilch, Peştera din Coasta Vârtop, Peştera Labirint, Peştera Ursului.

Traseul poate fi parcurs cu maşina pe drumuri judeţene şi comunale: Beliş - Bălceşti - spre Răchiţele

Starea drumurilor, eventual alte trasee disponibile se pot verifica în timp real pe www.trafficguide.ro sau pe www.cnadnr.ro

Timp estimat: 25 km - 45 min.

18. Peştera Gheţarul Scărişoara

Aflată la o altitudine de 1165 m, la marginea platoului carstic Scărişoara,peştera are o lungime totală de 720 m şi o adâncime de 105 m. Accesul se face printr-un aven de 48 de metri adâncime şi 60 de metri în diametru.

Impresionante sunt galeriile peşterii, de laSala Mare, cu un diametru de aproximativ 47 m, la Sala Mică şi Biserica. În partea de sud a Sălii Mari se deschide intrarea largă de 15 m şi înaltă de 7 a Galeriei Maxim Pop, care coboară 68 m pentru a se continua cu Rezervaţia Mare a peşterii, de unde se urcă în Catedrală, frumos concreţionată şi lipsită de gheaţă. Din Catedrală, printr-o mică fereastră se trece în Culoarul Coman, cel mai cald sector al peşterii (+5 °C), lipsit de gheaţă, dar bogat în concreţiuni calcitice. Tot din Sala Mare se ajunge în Rezervaţia Mică, prin coborârea unei faleze de gheaţă înaltă de 14 m. Palatul Sânzienei - la nord-estde Rezervaţia Mică,este şi el lipsit de gheaţa şi concreţionat.

Blocul de gheaţă are un volum de 75.000 m3 şi o grosime medie de 16 m şi se găseşte cantonat în Sala Mare, formând planşeul acestei săli, de unde se prelungeşte sub forma unor limbi de gheaţă în Rezervaţia Mare, Biserică şi Rezervaţia Mică. În aceste trei săli, la o oarecare distanţă de blocul de gheaţă se dezvoltă stalagmite de gheaţă, cu dimensiuni variabile, de la câţiva cm la peste 10m (în Biserică). Blocul de gheaţă care are o vârstă de 3.500 ani, însă stalagmitele sunt sortite uneori pieirii de la un an la altul.

Traseul poate fi parcurs cu maşina pe drumuri naţionale, judeţene şi comunale:Beliş - Bălceşti - Dealu Boţii - Doda Pilii - Padiş

Starea drumurilor, eventual alte trasee disponibile se pot verifica în timp real pe www.trafficguide.ro sau pe www.cnadnr.ro

Timp estimat: 45 km - 1 h 20 min.

19. Peştera Gheţarul Focul Viu

O peşteră cu acces restricţionat de la un anumit punct, la care se se ajunge după un traseu destul de dificil, dar impresionant, prin peisajele care se lasă admirate, Peştera Focul Viu adăposteşte al treilea bloc de gheaţă fosilă ca mărime din ţară (după Gheţarul Scărişoara şi Avenul Borţig, situate de asemenea în Parcul Natural Apuseni), cu un volum de aproximativ 25.000 m3.

Alcătuită din două săli, prima şi cea mai mare fiind ocupată de imensul bloc de gheaţă, peştera se dezvăluie prin ferestre prin care pătrunde suficientă lumină pentru a evidenţia grupurile de stalagmite de gheaţa aflate în partea opusă intrării în peşteră. De altfel, în jurul orelor prânzului, razele de soare crează un decor feeric. Explicaţia existenţei blocului de gheaţă în peşteră este dată de două elemente: fereastra din tavan care favorizează acumularea aerului receşi lipsa ventilării în peşteră, care menţine aerul rece captiv tot timpul anului.

20. Biserica de lemn din Beliş

Biserica de lemn din Beliș, strămutată din Giurcuța de Jos, localitate acoperită parțial de apele barajului Fântânele-Beliș, are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, dar nu figurează pe noua listă a monumentelor istorice.

În fostul sat a existat încă înainte de 1820 o comunitate de credincioși ortodocși, cu preoți stabili și biserică pentru cult. În timpul revoluției de la 1848 biserica a fost incendiată, iar credincioșii au reușit să-și ridice abia în 1862 un nou lăcaș de rugăciune. În 1975, ca urmare a construirii hidrocentralei de pe Someș, biserica a fost strămutată în Belișul nou.

Biserica a fost construită de meșteri lemnari de prin părțile Albacului, ajutați de credincioși care au pus la dispoziție lemnul și șindrila necesară.

Construită din bârne de brad tăiate manual la joagăr, biserica are formă de corabie,cu două prispe (una în partea de nord, iar cealaltă pe latura de vest), în stilul bisericilor transilvănene din Munții Apuseni, cu interiorul căptușit cu scânduri, iar exteriorul îmbrăcat cu șindrilă.

O dată la 5 ani, când barajul este curăţat, apare de sub apă vechea biserică de piatră a Belişului.

21. Biserica fortificată de la Văleni

Ridicată în anul 1261 de către călugarii franciscani, ca urmare discutăm despre o biserică iniţial Reformat-Calvină, Biserica fortificată de la Văleni a fostşi este una dintre cele mai frumoase biserici din judeţul Cluj. De la înălţimea de unde se află, lăcaşul de cult oferă o privelişte deosebită asupra zonei.

În 1452, biserica a fost lărgităîn stil gotic, în interior păstrându-se zidurile fără picturi, în tradiţie protestantă, broderiile şi un soi de "căciuli" enorme din spice de grâu, atârnând din tavan, numite "buzakoszoru", ce simbolizează pâinea (trupul lui Hristos), plafonul fiind compus din casete pictate cu diferite motive.

Biserica este apărată de două ziduri şi de bastioane (ridicate în sec. XVII), graţie cărora biserica a servit apărării localnicilor, inclusiv cu ocazia năvălirii tătarilor. De altfel, cimitirul bisericii adăposteşte osemintele victimelor atacului tătarilor din secolul XVII, mormintele fiind marcate prin stâlpi funerari (răpândiţi printre etnicii romani) fiind sursă de inspiraţie pentru marele sculptor Brâncuşi în realizarea Coloanei infinitului.

Recomandarea cunoscătorilor este să faceţi un traseu pe dealurile de deasupra satului şi a comunei Călăţele, deoarece veţi avea ocazia să admiraţi panorame superbe!

Traseu recomandat cu maşina: Beliş - Mănăstireni-Văleni sau Beliş - Izvoru Crişului-Huedin-Calata- Văleni

Timp estimat: 51 km - 1 h.

Traseul poate fi parcurs cu maşina şi pe traseul:Beliş - Călăţele - Călata - Văleni

Timp estimat: 25 km - 30 min

Starea drumurilor, eventual alte trasee disponibile se pot verifica în timp real pe www.trafficguide.ro sau pe www.cnadnr.ro

22. Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavrildin Mărgău

În anul 1342, după mutarea satului din Goroneţ, a fost construită o primă biserică, din lemn de gorun, pe locul actual numit Preluca Soarelui. Aceasta a dăinuit până în anul 1506, când a fost construită o nouă biserică din piatră pe locul celei vechi. La 17 iulie 1798, biserica ortodoxă din Mărgău a fost distrusă de un trăsnet și a fost refăcută în întregime.

Reconstrucția bisericii a fost începută în anul 1804, lucrăriile fiind finalizate în anul 1835 pe timpul preotului Ioan Ungur senior, autorul Cronicii Mărgăului. Ea este construită din piatră cioplită și piatră de râu clădită, cu turnul-clopotniță construit din grinzi. Zidul de împrejmuire a bisericii și a cimitirului s-a construit în anul 1735. Până în prezent s-au efectuat numeroase lucrări de reparații; cele mai importante datează din anul1879 când a fost refăcut acoperișul (după ce a fost trăsnit a doua oară) și din anul 1995, când a fost refăcută pictura și interiorul bisericii, însă deasupra intrării în biserică există o porțiune a picturii care nu a fost refăcută, aceasta fiind parte din pictura originală a bisericii.

Traseul poate fi parcurs cu maşina pe drumuri naţionale, judeţene şi comunale:Beliş - Călăţele - Buteni - Mărgău

Starea drumurilor, eventual alte trasee disponibile se pot verifica în timp real pe www.trafficguide.ro sau pe www.cnadnr.ro

Timp estimat: 25 km - 35 min